A fi sau a nu fi

  Noe si potopul de dovezi

       Epopea lui Ghilgamas, una dintre cele mai vechi creatii literare cunoscute astazi, prezinta o varianta a istoriei potopului asemanatoare istoriei biblice.Eroul principal, Ghilgamas, aflat in cautarea secretului nemuririi, il intalneste pe Ut-napistim, care este prezentat ca fiind unicul supravietuitor al potopului.Mentionarea potopului in istoria legendarului Ghilgamas nu este singulara insa.

       Conform unei clasificari intocmite de etnologul german Richard Andree, in Asia sunt cunoscute 13 relatari diferite despre potop:4 in Europa, 5 in Africa, 9 in Australia si in Oceania, 37 pe continentul american.James George Frazer a adunat peste 200 de mituri despre potop.De la epopea mesopotamiana si pana la Zend-Avesta(in Iran), de la "Cartea mortilor”(in Egipt) si pana la "Legenda lui Nu-U”(in Hawaii), exista istorii si legende despre un potop care a distrus lumea.Daca potopul nu a avut loc, numeroasele traditii care il mentioneaza, prezente chiar si in regiunile desertice ale continentului african, sunt greu de explicat.In opinia scepticilor, toate relatarile mentionate indica o constienta a ciclicitatii in istoria omenirii, in care distrugerea e urmata mereu de o realitate existential noua.Antropologul J.G.Frazer(1854-1941) aprecia ca relatarile cu privire la potop, atat cele din scrierile babiloniene, cat si cele din literature iudaica, sunt "simple povestiri”.Cu toate acestea, este evident ca numarul mare de relatari despre potop si arca, prezente in cele mai variate locuri si datand din era antecrestina, chiar in ciuda discrepantelor dintre versiuni, reclama existenta apriorica a unui eveniment concret care sa stea la originea relatarilor.

       Indicii istorice

       In secolul al XIX-lea au avut loc 4 expeditii in Ninive, unde s-au descoperit 30.000 de tablite de lut cu scriere cuneiforma, care au apartinut imparatului Asurbanipal(668-626 i.Hr.).Cateva tablite fac referire la nimicirea intregii omeniri prin potop, din pricina pacatelor oamenilor.Berrosos, un preot, istoric si astronom babilonian care a trait cu peste 300 de ani i.Hr., mentiona traditia existentei arcei pe muntele Ararat.Lucrarea sa, "Babyloniaca”, s-a pierdut, dar s-au pastrat anumite fragmente reproduce de alti autori antici.Istoricul evreu Iosif Flavius mentioneaza cele scrise de Berrosos si alti cronicari antici.Exista si indicii legate de etimologia unor denumiri.Vechii persani numeau muntele Ararat-unde, conform textului biblic, s-a oprit arca lui Noe-Koh-i-Nuh, adica "muntele lui Noe”.Asezarile din preajma Araratului vorbesc, prin denumire, despre istoria potopului.Numele capitalei armene, Everan, inseamna "prima aparitie”-o posibila referire la debarcarea lui Noe in regiunea respectiva.Ahora este numele unei trecatori si al unei localitati si se traduce prin "plantarea vitei”-aluzie la faptul ca, dupa potop, Noe a sadit o vie(Geneza 9:20).

       Exista o miza

        Miza privind recunosterea autenticitatii relatarii biblice si a veridicitatii potopului este destul de mare.Daca potopul a fost intradevar de magnitudinea si intensitatea pe care ni le indica Biblia, atunci intregul suport al evolutiei se prabuseste.Evolutia depinde intru totul de registrul fosil, interpretate in sensul unor ere geologice uriase.Daca aceste lucruri nu au avut loc, evolutia este imposibila, scria creationistul si apologetul crestin Henry M.Morris.

       Daca acceptam ca adevarul biblic despre Dumnezeu este faptic si literal, trebuie sa recunostem istoricitatea potopului biblic si, totodata, trebuie sa existe dovezi fizice, palpabile, in acest sens.Nu se putea ca pamatul sa fie devastat de un potop planetar, fara ca acest eveniment sa nu lase urme vizibile.In anii ’60, in S.U.A. aparea miscarea creationismului "pamatului tanar”, reprezentata de H.M.Morris, care sustinea impreuna cu colegii sai ca straturile geologice si fosilele s-au format in urma potopului planetar.Judecand dupa sondajele de opinie, aceasta teorie creationista este impartasita de aproximativ 45% dintre americani.Multe biserici crestine evanghelice subscriu acestei conceptii.Desigur, opinia nu este impartasita de toti oamenii de stiinta.

       Stiinta se pronunta

       Suprafata terestra este acoperita in proportie de 75% cu depozite de roci sedimentare.Formatiuni sedimentare similare pot fi observate atat in Marele Canion din statul Colorado(S.U.A.), cat si inAnglia, Franta, Germania, Tarile Scandinave, Polonia, Rusia etc.Existenta acestor straturi presupune ca, in trecut, au existat simultan, pe intregul pamant, aceleasi conditii climatic care au condus la formarea lor.

       Prezenta fosilelor sugereaza, de asemenea, realitatea unui cataclism.Se stie ca fosilele     s-au format prin moartea rapida a unor fiinte vii, prinse atat de repede intre sediment, incat nu au avut timp sa se dezintegreze in mod natural.Descoperirea unor bancuri intregi de pesti fosilizati nu ar putea fi explicate decat prin faptul ca un eveniment catastrofal le-a curmat brusc existent.Din statul Nebraska si pana in Desertul Gobi, straturile de fosile ale unor vietati marine si terestre nu fac altceva decat sa confirme ca potopul a fost atat de distrugator pe cat il prezinta Biblia.Lanturile de munti din regiunile diferite ale lumii prezinta fosile marine.Se poate vedea clar ca aceste zone s-au aflat sub apa, deoarece in apropierea piscurilor, muntii sunt formati in parte din straturi marine ce contin frecvent fosile marine recente.

       Fosilele, in special de truchiuri de copaci, se intind transversal in mai multe straturi.     Potrivit teoriilor evolutioniste, astfel de straturi s-au format pe parcursul a milioane de ani.Tocmai de aceea, evolutionismul nu poate explica satisfacator existent unor astfel de copaci in pozitie verticala,unii chiar cu varful in jos in mai multe straturi.Astfel de formatiuni se afla in Parcul National Yellowstone, unde geologii au gasit 27 de straturi de padure fosila(la Specimen Ridge), ingropate in roca vulcanica din care este compus muntele.Bustenii scufundati vertical lasa impresia mai multor paduri crescute una peste alta, insa cazul recent al eruptiei vulcanice Sf. Elena, din Washington, ilustreaza efectele conditiilor create de potop.Erunptia din 18 mai 1980, cu o forta de 500 de ori mai mare decat a bombei atomice de la Hiroshima, a trantit s-au distrus milioane de copaci intr-un areal de 600 km patrati de padure si a dislocat circa 400 de metri din varful muntelui.Fenomenul a declasat un lant de reactii, in urma caruia o cantitate imensa de namol, piatra, copaci si alte resturi s-a revarsat in lacul Spirit de la poalele muntelui.Cand radacinile copacilor au absolvit apa din lac, bustenii au inceput sa pluteasca orinteti vertical.Malul revarsat in lac a ingropat unii dintre busteni in aceasta pozitie verticalasi iata cum ceea ce ar fi putut parea o padure ingropata in perioade foarte lungi de timp a fost de fapt rezultatul unui cataclism.

       Formarea zacamintelor de carbune, inpresionante prin grosimea si intinderea lor, poate fi explicate prin potopul global.Experimentele realizate de dr. George Hill si dr. Don Adams, de la universitatea din Utah, au aratat ca plantele se pot transforma in carbune in numai cateva ore.Este foarte probabil ca invelisul de paduri si plante ale lumii dinainte de potop sa fi fost depozitat in bazinele in care gasim astazi importante cantitati de carbune.

       Autenticitatea informatiei biblice este confirmata si de sapaturile din anul 1920, care au avut loc in Mesopotamia, mai exact la poalele turnului sumerian din vechea cetate Ur.La o adancime de 20 de metri s-a descoperit un start de namol de 3 metri fara nici o urma de civilizatie.In straturile de suprafata si in cele situate sub acest strat intermediar s-au gasit cioburi, unelte si diferite obiecte.Sir C.Leonard Woolley, cel care a condus aceste cercetari arheologice, a concluzionat ca istoria biblica a marelui potop era corecta.

       Vor fi mereu voci, atat in tabara stiintei, cat si in cea a teologiei seculare, care sa considere istoria potopului un mit.In schimb, Biblia va oferi intotdeauna o marturie despre realitatea acestui eveniment prin care Dumnezeu a judecat omenirea pentru pacatele sale.Trebuie spus ca Iisus Hristos Insusi a confirmat potopul si S-a folosit de istoria acestuia pentru a creiona o paralela cu timpul sfarsitului (escatonul) despre care i-a avertizat pe ucenicii sai:”Ce s-a intamplat in zilele lui Noe se va intampla si in zilele Fiului omului”cand oamenii "mancau, beau, se insurau si se maritau pana a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a prapadit pe toti”(Luca 17:26-27).     

                    Articol preluat din revista "Semnele timpului"