A fi sau a nu fi

Cateva pagini din jurnalul lui

Simon din Cirene

14.04.30 d.Hr*:Parea a fi o zi placuta.Nu aveam idee prin ce transformare aveam sa trec.Ma indreptam spre Ierusalim.Trebuia sa rezolv o problema, asa ca plecasem de acasa, din Cirene, pentru a ajunge pana seara.Nu trecuse cu mult de pranz, cand aproape ajunsesem.O, dar era o problema!Atata aglomeratie!Atata multime!Oare ce s-a intamplat!Vreun accident?Vreo rascoala?Indiferent ce ar fi fost, avea sa ma incetineasca.

                Continuand drumul, ma apropiam de gloata, iar gloata se apropia de mine.Se parea ca mergeam in sensuri opuse.Distanta dintre mine si multime se micsora foarte repede.O parte din mine  voia sa vada ce se intampla, dar in acelasi timp o parte era putin speriata.Am ajuns printre oamenii din multime si am vazut ce se intampla:un om condamnat la crucificare isi ducea crucea spre locul executiei.Probabil vreun criminal, mi-am zis, si am vrut sa-mi continui drumul.Dar totusi am mers cu multimea si curiozitatea mea m-a facut sa ma apropii cat mai mult posibil de condamnat, pana am ajuns la marginea multimii, foarte aproape de nefericitul om.

                L-am privit in ochi!Avea o fata blanda si calma, desi era lovit continuu de bicele soldatilor.Nu trada nici un pic de ura sau poate nervi si frustrare.Atunci mi-am dat seama ca nu poate fi un criminal.Dar oare ce facuse?De ce se afla acolo, in acea postura?Continuand sa-L privesc, am devenit foarte ingandurat intrebandu-ma oare cum ajunsese acolo.Avea fata unui om bun, unui om neprihanit, unui Fiu de Dumnezeu.Am intrebat pe altii din multime:dar ce a facut omul acesta, de ce S-a facut vinovat?Dar nimic clar, nimic precis.Unii au spus ca era un instigator, ca este impotriva romanilor, altii au spus ca a ajuns in situatia aceea din cauza pizmei fariseilor, unii nici nu stiau motivul, dar li s-a parut interesant.

                Tot privindu-L, deodata s-a uitat la mine.M-am intimidat si am incercat sa evit privirea, uitandu-ma in alta parte, dar nu am rezistat prea mult si din nou mi-am intors privirea spre El, care nu incetase sa ma priveasca.Ma privea fix in ochi, parca vrand sa-mi patrunda gandurile .Acest schimb de priviri a fost ceva special, de neuitat.Insa mometul a fost interupt de catre un soldat ce l-a lovit puternic, bietul Om cazand sub crucea grea, simtindu-I din plin greutatea.Involuntar, am spus:”saracul Om”, iar soldatul care m-a auzit, vazand ca Condamnatul era de-a dreptul epuizat si nu mai putea continua, imi ordona sa Ii iau crucea.Am incercat sa protestez, dar mai multi soldati au venit la mine si m-au obligat.Ma bucuram intr-un fel intrucat puteam sa fiu mai aproape de acest Om special si pentru ca Il puteam ajuta.Am dus crucea pana la locul executiei.Bineinteles ca, desi am lasat crucea, inima, nu stiu de ce, nu ma lasa sa plec.Am stat si am privit intreaga crucificare.Mai vazusem crucificari ale altor condamnati, dar aceasta era speciala.Omul avea ceva deosebit.Doar te uitai la El si-ti dadeai seama ca era nevinovat.In acea zi, un eveniment aparte s-a petrecut:s-a intunecat timp de trei ceasuri in timpul zilei, lucru total nefiresc.Imediat dupa ce s-a facut din nou lumina, Condamnatul a murit, neobisnuit de repede pentru un crucificat.Moartea Osanditului a fost precedata de un puternic cutremur de pamant.Atunci mi-am dat seama ca Omul de pe cruce nu era un simplu om.Era mai mult de atat.Si mi-am propus sa aflu cine era si de ce ajunsese acolo.Am intrebat oamenii ce inca stateau la cruce pana am aflat ca Omul se numea Iisus si ca era un Invatator recunoscut pentru pildele sale, dar mai ales pentru binefacerile fata de bolnavi, vindecandu-I doar printr-o vorba.Afland ca este un Invatator, am cautat ucenici de-ai sai, pana am gasit cativa dintre ei.Le-am cerut detalii legate de crucificare.Insa acesti ucenici erau foarte deznadajduiti.Mi-au spus ca ei sperau ca Iisus era Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel asteptat, dar acum ca era mort…Mi-au povestit despre minunile pe care le facuse, vindecase lepra, orbirea, chiar si mortii ii inviase.Dar acum El era cel mort.

                15.04.30 d.Hr*: O zi insorita de Sabat.Insa, desi a fost soare, in sufletul meu a fost nor si intuneric.Am fost tare descumpanit si  toata ziua m-am gandit la evenimentul din ziua precedenta.Oare Condamnatul chiar era Fiul lui Dumnezeu?Altfel evenimentele de la moartea lui erau inexplicabile.Poate ca era vreun vrajitor, sau mai degraba un profet al Domnului, dar pentru nici un alt profet de pana acum Dumnezeu nu mai facuse asa ceva.In plus, toate vindecarile miraculoase din timpul vietii, toate invataturile date, m-au fac sa cred ca era Fiul lui Dumnezeu.Dar daca chiar era Fiul Dumnezeului celui Preainalt, cum de a murit?Cum putea acum sa-si intemeieze imparatia despre care atatia prooroci marturisisera?

16.04.30 d.Hr*: Nici astazi nu am avut pace, asa ca pana la urma, nemairezistand, spre dupamiaza am hotarat sa ma duc la ucenicii lui Iisus sa mai cer detalii.I-am gasit exact unde imi spusesera si, spre surprinderea mea, ucenicii erau in culmea fericirii si a extazului, iar cei mai pesimisti erau plini de speranta.Nu mi-a venit sa cred.Insa mi-au povestit ce anume i-a adus in starea asta.Iisus inviase, sau cel putin asa spusesera mai multe femei si cativa dintre ucenici.Ii gasisera mormantul gol, iar niste ingeri aflati in interiorul mormantului i-au comunicat intoarcerea lui Iisus printre cei vii.Dar asa ceva era incredibil!Oare Iisus chiar era Fiul lui Dumnezeu?Ramasesem fara cuvinte.Si in inima mea se aprinsese speranta.Acum Iisus putea sa-si intemeieze imparatia.

21.04.30 d.Hr*:A trecut o saptamana de cand l-am cunoscut pe Iisus.O saptamana minunata,  in care pot sa spun ca toate lucrurile legate de Mesia sau clarificat si tot ceea ce nu intelesesem si-a capatat raspunsul.Da, Iisus chiar este Fiul lui Dumnezeu, venit pe pamant pentru intemeierea unei imparatii, insa total diferite de imparatiile de pana acum.Eu si toti oamenii poporului iudeu am inteles gresit intemeierea imparatiei.El a venit sa moara pentru toti oamenii, pentru ca prin moartea Sa, pacatele oamenilor sa fie iertate, si ei sa poata face parte din imparatia cea noua, imparatia vesnica.Intrucat pacatul duce la moarte, era necesara moartea cuiva, iar Iisus a fost gata sa incerce  sa salveze oamenii, prin jertfirea sa pe cruce.Iisus nici o clipa nu stiuse ca moartea Sa va fi primita si ca Dumnezeu va accepta jerfta Fiului Sau in schimbul mortii omenirii.Insa, odata ce a inviat a inteles ca Dumnezeu ii acceptase ofranda si mai mult decat atat, iesise cu totul castigator in fata Satanei.Acum oamenii puteau deveni liberi de pacat.Aceste zile au fost unele cu totul speciale pentru mine.Datorita lor, am putut sa descopar ce lucru uimitor a facut Iisus pentru mine, desi mare parte din viata lui nu l-am cunoscut si datorita lor pot face parte din colectivul imparatiei vesnice.

                Apel fata de cititor: Draga fiule, cand vei citi aceste pagini ale jurnalului vreau sa stii ca Iisus te-a invitat si pe tine sa faci parte din aceasta imparatie, inca de cand te-ai nascut.Tot ce trebuie sa faci este sa intelegi faptul ca Iisus a murit in locul tau si sa Il accepti pe El ca Mantuitor al tau.Apoi, la revenirea Sa, portile imparatiei iti vor fi larg deschise si vei putea sa te bucuri alaturi de Mantuitorul tau timp de o vesnicie de zile.Sper sa ne vedem acolo!

*zilele din jurnal au fost luate orientativ, dupa zilele in care se crede ca Iisus a murit, respectiv a inviat