A fi sau a nu fi

Iisus si Sabatul

        Într-un alt Sabat, când Isus a întrat în sinagogă, a văzut acolo un om cu mâna uscată. Fariseii Îl urmăreau să vadă ce va face. Mântuitorul ştia bine că dacă va vindeca pe cineva în Sabat, va fi privit ca un călcător al legii. El nu s-a dat înapoi de a dărâma zidul restricţiilor tradiţionale care împresurau Sabatul. Isus a chemat pe bolnav să stea la mijloc şi apoi a întrebat: "Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine, sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva, sau să o pierzi?" Printre iudei circula maxima că, dacă un om n-a făcut bine atunci când a avut prilejul, înseamnă că a făcut un rău; dacă cineva nu făcea ce trebuia ca să scape o viaţă însemna că a ucis. În felul acesta Isus a întâmpinat pe rabini pe terenul lor." Dar ei tăceau. Atunci, rotindu-şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: 'Întinde-ţi mâna!' El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă."  Marcu 3,4.5.

        Când a fost întrebat: "Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?" Isus a răspuns: "Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară? Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat". Matei 12,10-12.

        Vindecând pe omul cu mâna uscată, Isus a condamnat tradiţia iudeilor şi a făcut ca porunca a patra să rămână aşa cum o dăduse Dumnezeu. "Este îngăduit a face bine în zilele de Sabat", a declarat El. Îndepărtând restricţiile fără rost ale iudeilor, Hristos a onorat Sabatul, în timp ce aceia care se plângeau de El dezonorau sfânta zi a lui Dumnezeu.

        Acei care susţin că Hristos a desfiinţat legea, învaţă că El a călcat Sabatul şi a îndreptăţit pe ucenicii Lui să facă la fel. În felul acesta ei iau aceeaşi poziţie ca şi iudeii care calomniau pe Isus. În această privinţă ei contrazic mărturia dată de Hristos Însuşi, care a zis: "Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui". Ioan 15,10. Nici Mântuitorul, nici urmaşii Lui n-au călcat legea privitoare la Sabat. Hristos era un reprezentant viu al legii.În viaţa Lui nu s-a găsit nici o călcare a preceptelor ei sfinte. Privind la o întreagă naţiune de martori care căutau să-L condamne, El putea zice fără ca cineva să-L poată contrazice: "Care din voi Mă poate dovedi că am păcătuit?" Ioan 8,46.                                                                                                                                                                                       

       Sabatul a fost făcut pentru om, şi nu omul pentru Sabat", a zis Isus. Instituţiile pe care le-a rânduit Dumnezeu sunt pentru binele omenirii. "Toate aceste lucrări se petrec în folosul vostru".

        Legea celor Zece Porunci, din care Sabatul este o parte, a fost dată de Dumnezeu poporului Său ca o binecuvântare. "Domnul ne-a poruncit atunci", a zis Moise "să împlinim toate aceste legi, să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca să fim totdeauna fericiţi şi să ne ţină în viaţa". Deut. 6,24 Iar prin psalmist s-a dat această solie lui Israel: "Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai lui suntem. Noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui! Intraţi cu laude pe porţile lui, intraţi cu cântări în curţile Lui". Ps.100,2-4. Şi despre toţi aceia "ce vor păzi Sabatul ca să nu-l pângărească", Domnul zice: "Îl voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-l voi umplea de veselie în casa Mea de rugăciune". Is.56,6.7.

        "De aceea fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului. "Aceste cuvinte sunt pline de învăţătură şi mângâiere. Deoarece Sabatul a fost făcut pentru om, el este ziua Domnului. El aparţine lui Hristos. Pentru că "toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El". Ioan 1,3. Deoarece El a făcut toate lucrurile, El a făcut şi Sabatul .El l-a pus de o parte ca un semn de amintire al lucrării creaţiunii. Sabatul arată spre El dovedindu-L că este Creator şi Sfinţitor. El declară că Acela care a creat toate lucrurile în cer şi pe pământ, şi prin care sunt ţinute toate lucrurile, este conducătorul bisericii şi că prin puterea Lui noi suntem împăcaţi cu Dumnezeu. Căci vorbind către Israel El a zis: "Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie un semn între Mine şi ei, ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc" - îi fac sfinţi. Ezech. 20,12. Prin urmare Sabatul este un semn al puterii lui Hristos. Ca semn al puterii Sale sfinţitoare, Sabatul este un dar dat tuturor acelora care prin Hristos devin o parte a Israelului lui Dumnezeu.

        Domnul mai zice: "Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L...atunci te vei putea desfăta în Domnul". Is. 58,13.14. Pentru toţi aceia care primesc Sabatul ca un semn al puterii creatoare şi mântuitoare a lui Hristos, el va fi o desfătare. Văzând pe Hristos în Sabat, ei se desfată în El. Sabatul îi îndrumă către lucrurile creaţiunii ca dovadă a marii Lui puteri de a mântui. În timp ce ne atrage atenţia către pacea Edenului care a fost pierdută, el ne vorbeşte despre pacea restabilită prin Mântuitorul. Fiecare lucru din natură repetă chemarea Lui: "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă".  Matei 11,28.

           Ellen White ( Hristos, Lumina lumii, cap 29) cu cateva                                                                                  modificari