A fi sau a nu fi

Florile timpului

            Omului modern, aflat intr-o permanenta recuperare a timpului pierdut si avand perspectiva unei existente non-stop, Dumnezeu ii propune repausul saptamanal, odihna sabatica - o oaza temporala in care sa se gaseasca si sa-si inteleaga rostul in lume.

            "Timpul inseamna bani” si ”cu cat esti mai ocupat, cu atat esti mai important” sunt sintagmele definitorii pentru gandirea individului de azi.Dependenta de munca a devenit o realitate comuna si chiar un tel, in Statele Unite fiind considerata o "dependenta respectabila”.Sociologii vorbesc despre asa-numitul workaholism, definit ca "relatie patologica intre om si munca lui, care provoaca modificari ale dispozitiei interne, prin stari compulsive, pierderea controlului, sanatate precara si scaderea interesului pentru viata sociala”.Prins intre munca obsesiva si oferta bogata de distractii, omul considera ca e de moda veche si lipsit de orice fel de utilitate sa piarda o zi, saptamal, pentru refacere fizica si spirituala.”Daca ai cunoaste Timpul asa cum il cunosc eu (…) n-ai mai vorbi de pierderea lui,” spunea Palarierul din Alice in tara minunilor.

            Binecuvantata si sfintita

          Folosirea eficienta a timpului este o ecuatie dificila, date fiind provocarile cotidiene.O cheie importanta pentru solutionarea ecuatiei este surprinsa in porunca a patra a Decalogului:” Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.” (Exodul 20:8-11).Porunca data evreilor eliberati din robia Egiptului era insa mult mai veche, facand aluzie prin continutul sau la saptamana facerii lumii, cand Dumnezeul Creator "S-a odihnit in ziua a saptea de toata lucrarea pe care a facut-o”(Genesa 2:1).In timp ce , de pilda, evreii si adventistii de ziua a saptea respecta sambata ca fiind ziua a saptea din Decalogul Biblic, majoritatea crestinilor celebreaza ziua de duminica.Ceea ce se pastreaza intre crestini ca un numitor comun este porunca lui Dumnezeu ca omul sa-si ia o zi in fiecare saptamana in care sa aiba un program si preocupari diferite.

            In perioada vechi si nou-testamentara, odihna sabatica era insa mult diferita de modul in care crestinii inteleg sa petreaca astazi acest timp.Sabatul era dedicat in intregime vietii spirituale , evreii pregatindu-se inca de vineri astfel ca in ziua a saptea sa nu se ocupe cu lucrurile si muncile de obste.Caracterul special al acestei zile este reliefat si de profetul Isaia, prin vocea caruia Dumnezeu i-a spus fiintei umane:” Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit."(Isaia 58:13-14).

            La randul Sau, Iisus Hristos atragea atentia ca ziua a saptea este o zi menita faptelor de bunatate fata de cei care au nevoie de ajutor (Matei 12:11-12) si ca "Sabatul a fost facut pentru om”(Marcu 2:27).

            Considerat de filozofii romani doar o "dovada a leneviei evreiesti,” Sabatul  s-a mentinut in ciuda criticilor, valoarea sa izvorand din originea lui celesta:”Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ea s-a odihnit de toata lucrarea pe care a facut-o in Creatie”(Genesa 2:3).Odihna sabatica se regaseste si pe lista promisiunilor lui Dumnezeu pentru viata vesnica, intr-o lume restaurata (Isaia 66:23).

Articol preluat din revista                                                                                                                     Semnele Timpului(cu cateva modificari)