Dragul meu,
Cum îţi mai
merge? Desigur, Mi-aş dori mult să putem vorbi doar noi amândoi, dar ştiu
că pentru aceasta aproape niciodată nu ai timp. Am hotărât deci să-ţi
scriu o scrisoare, pentru a-ţi spune cât de mult te iubesc.
Te-am văzut aseară, când discutai cu
prietenii tai. Am aşteptat toată ziua; poate vei dori să
vorbeşti şi cu Mine. Ţi-am dăruit un apus de soare minunat la
sfârşitul zilei şi am aşteptat. Însă niciodată nu ai găsit timp să
vorbim. Aceasta M-a durut, dar Eu totuşi te iubesc, pentru că
sunt Prietenul tău.
Noaptea
trecută te-am privit cum dormeai şi am dorit cu ardoare să-ţi ating
fruntea, de aceea am revărsat lumina lunii pe faţa ta. Şi din nou am
aşteptat, dorind să cobor la tine ca să putem vorbi.
A sosit dimineaţa
şi Eu am avut atâtea daruri pentru tine, dar te-ai întors în patul tău,
dorind să-ţi prelungeşti măcar pentru câteva clipe somnul dulce, şi ai
amânat întâlnirea noastră.
Ca de obicei, dimineaţa ai puţin timp.
Te-ai spălat, ţi-ai periat dinţii cu grijă, te-ai îmbrăcat ordonat şi te-ai
grăbit la lucru. Când ai privit ultima dată în oglindă, ai observat din
mers Biblia pe masă şi atunci inima Mea a tresăltat la gândul că vei dori
să Mă asculţi. Dar ai renunţat şi închizând uşa după Tine, ai plecat. Lacrimile
tristeţii Mele erau în ploaia de afară. Dar totuşi Eu te iubesc!
În timpul zilei am încercat să vorbesc cu tine prin norii albi, prin
albastul cerului şi prin liniştea ierbii verzi. Ţi-am şoptit aceasta prin frunzele copacilor şi ţi-am spus-o blând
prin splendoarea florilor. Am alergat către tine, spunându-ţi: "Te
iubesc!" în pârâiaşul de munte şi în minunatul cântec al
păsărilor. Odată, uimit de frumuseţea şi gingăşia florilor ai meditat la
Creatorul lor, şi Eu am crezut că acum te vei hotărâ să vorbeşti cu
Mine. Însă
un gând oarecare, se pare important pentru tine, ţi-a abătut atenţia. Da,
probleme, şi nu puţine.... Însă Eu aş putea să te ajut în rezolvarea lor.
Îţi aminteşti când ai primit acea veste tristă? O,
cum Am dorit atunci să-ţi şterg lacrimile! Deşi nu erai
atent la Mine, ţi-am trimis în dragostea Mea o adiere de vânt caldă şi
uşoară, plină de miresmele naturii pentru a te mângâia în tristeţea ta. Dar
nici atunci nu te-ai gândit la Mine...
Seara, când ai venit acasă, obosit după o zi plină de probleme, ai cinat în
grabă şi ai pornit televizorul. Absorbit de
emisiunile TV, nici nu ai observat cum s-a scurs timpul; am aşteptat,
sperând că iţi vei aminti de Mine. Ai mers la culcare şi ultima Mea
speranţă de a vorbi cu tine s-a stins. Voiam atât de mult să-ţi dăruiesc
putere, mângâiere, înţelegere...
Dragul meu,
când va mai începe o zi, când vei fi în tumultul ei, în amurg sau în orice
clipă a ei, când iţi este greu, când eşti trist şi singur - aminteşte-ţi de
iubirea Mea faţă de tine. Este o iubire mai adâncă decât marea, mai înaltă
decât cerul şi mai cuprinzătoare decât cele mai profunde nevoi ale inimii
tale. Te
iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.
Voi răspunde la întrebările pe care de atâtea ori le-ai găsit fără răspuns.
Îţi voi aduce liniştea după care tânjeşti de atâta timp. Lângă Mine vei
găsi cu adevărat fericirea şi vei afla pacea lăuntrică. Cheamă-mă şi-ţi voi
răspunde, îţi voi fi alături şi te voi ajuta.
Eu te-am creat, te-am ales, te iubesc şi te aştept!
Al tău prieten care te iubeşte,
ISUS HRISTOS
|
