A fi sau a nu fi

Protestul maimutelor

Odata, o maimuta, din evul anecdotic,

Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,

A zis: Atentiune! Sunt foarte ofensata.

Circula in lume o vorba deloc adevarata.

Ca omul ar descinde din buna noastra rasa,

Insa ideea aceasta imi pare odioasa!

Eu protestez salbatic, ranita in mandrie,

Ca se propaga-n lume asemenea prostie…

Nu sufar comparatii cu tristul regn uman,

Sunt multumita, nene, ca-s pur urangutan…

Pai, s-a vazut vreodata la noi atata ura?

Oare la noi se minte, se junghie, se fura?

Ati pomenit vreodata divortul printre noi?

Copii lasati pe drumuri, sau imnuri de razboi?

Cinea-a vazut in hoarde la noi bolnavi mintali,

Drogati, lacomi de carnuri, si homosexuali,

Excroci, banditi, golani, sau vreo tutungerie?

In neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!

Nici teroristi, nici droguri, nici luptele de clasa,

Familii dezmembrate, copii fugiti de-acasa...

Cat am umblat eu jungla, scuzati, n-am observant

In obstea noastra cocotier privat,

Nici garduri, si nici paznici, nici pui murind de foame,

Sau omorati in taina de-asa zisele lor mame.

Nu veti vedea vreodata, cat soarele si luna,

O minte de maimuta dospind in ea minciuna.

Chiar de-as fi silita de vreun laborator

N-as deveni "port bata" si nici "informator".

Si iata inca una din lumea lor de jos:

La noi nu se intampla razboi religios,

Nici fine inchizitii, si nici legati in lanturi,

Nici chefuri dupa care sa ne culcam prin santuri.

Nici Ordin mondial, nici nationalism,

Nici vre-o indoiala ce duce-n ateism.

E-adevarat ca omul a coborat, ca soi.

Dar sa fim rezonabili, n-a coborat din noi!