A fi sau a nu fi

Planuri, planuri si iar…planuri

            Tot navigand pe paginile de internet, fara sa vreau, am gasit un citat care mi-a atras atentia.El spunea cam asa:”Daca vrei sa-L faci pe Dumnezeu sa rada, spune-I ce planuri ti-ai facut.”

            Atunci am meditat cateva clipe, gandindu-ma la ce adevar spune aceasta fraza.De cate ori nu ne gandim noi la ce vom face in viitor, ne facem planuri pentru viata noastra si nu avem idee ca poate a doua zi vom trece printr-un accident grav.Noua ne place sa ne gandim la vremurile indepartate, sa ne facem program pentru timpuri tarzii.De multe ori ne facem griji si ne stresam pentru ce va fi in viitor stiind ca poate ne asteapta vreun examen sau ceva ce poate sa ne schimbe intreaga viata.Si ne gandim cu emotii la faptul ca va trebui sa trecem prin asa ceva.Si totusi nimeni nu se gandeste ca poate nu mai ajunge la acel moment, sau poate ca lucrurile se vor schimba drastic, in bine sau in rau.

            Copiii se gandesc ce vor face cand vor fi mari, iar in perioada adolescentei iau mult mai in serios acest lucru.Unii se gandesc cum si unde isi vor construi case sau ce fel de masini isi vor lua.Iar Dumnezeu priveste de sus si rade.El stie ca poate viitorul nu va fi deloc cum ti-l programezi tu, poate absolut deloc.Tu faci planuri, iar El spune:”Stai linistit, n-o sa se intample nici pe aproape!”Si El stie de ce spune asta.De aceea tot stresul pentru lucruri ca:din ce o sa traiesc, sau unde o sa locuiesc sau cu cine o  sa ma casatoresc sunt inutile.Acesta este stres zadarnic, deoarece nimeni nu stie daca va trai pana atunci sau in ce stare se va gasi la acel moment.            

Una dintre pildele spuse de Iisus este foarte potrivita contextului: "Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!”Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

Si pentru noi viitorul este la fel de incert.Atunci cand credem ca stam bine, ca avem tot ce ne trebuie si ne facem planuri pentru a dobandi mai mult, lucrurile se pot schimba in rau si ne poate fi cerut sufletul inapoi.Si la ce au folosit planurile, si nu numai planurile, la ce a folosit toata agoniseala si toata agonia dupa agoniseala daca ni se cere sufletul?Toate acestea ale cui vor fi?Cine se va bucura de ele?Oricum nu conteaza, pentru ca nu tu vei fi acela!Pilda se incheie cu o morala foarte frumoasa:” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”Ceea ce este frumos este reciproca:lucrurile se schimba total cu cei care isi aduna comori pentru ei, insa se imbogatesc si fata de Dumnezeu, adica se preocupa de lucrurile mult mai importante decat bani, cariera, fericire, se preocupa de lucrurile vesnice si de cele ce duc spre vesnicie, de cele care fac ca moartea sa nu fie incheierea definitiva a existentei, ci doar o intreruperea a ei.Nimeni nu stie cand se va intampla aceasta si, daca nu esti pregatit, ai trait in zadar! Ti s-au dus planurile, ramai fara nimic si treci in nefiinta.Si la ce ti-a folosit viata?Atata timp cat nu te imbogatesti si fata de Dumnezeu, la absolut nimic!

            Concluzionand, pot spune ca nu este nimic rau a ne gandi in mare la viitorul nostru, pentru a stii ce vrem de la viata si unde dorim sa ajungem.Dar intotdeauna trebuie sa avem in vedere ca viata nu tine la nesfarsit, ci se va incheia, mai devreme sau mai tarziu si daca bogatiile noastre sunt stranse doar pe pamant, si nu avem bogatii si in "ceruri”, atunci moartea va insemna incheiere totala a existentei noastre.Planurile nu sunt rele, insa a planui unele lucruri pas cu pas(de parca s-ar intampla exact asa cum ne gandim noi) este prea mult pentru ca numai Dumnezeu stie ce se va intampla intre timp si unde sau cum sau daca vom ajunge la acele momente.Recomandat este sa ne bucuram din plin de prezent, sa nu traim in viitor, ca atunci cand ajungem la momentele respective, sa ne dam seama ca nu ne-am trait viata(trecutul).Cel mai bine este sa ne bucuram de prezent, pentru ca trecutul nu se mai intoarce si pentru ca viitorul nu este al nostru si nu stim ce ne rezerva acesta.Insa Cel care stie poate avea grija de noi!