| Acasă » Articole » A fi sau a nu fi » Meditatie |
Paradoxul zilelor noastre
Paradoxul zilelor noastre Paradoxul
vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari dar suflete mai
mici; autostrăzi mai largi dar minţi mai înguste. Cheltuim mai mult dar avem
mai puţin; cumpărăm mai mult dar ne bucurăm mai puţin.
Avem case mai mari dar familii mai mici, avem
mai multe accesorii dar mai puţin timp; avem mai multe funcţii dar mai puţină
minte, mai multe cunoştinţe dar mai puţină judecată; mai mulţi experţi şi
totuşi mai multe probleme, mai multă medicină dar mai puţină sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea
nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne
culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea
mult la televizor şi ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus
valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des. Am învăţat cum să
ne câştigăm existenţa dar nu cum să ne facem o viaţă, am adăugat ani vieţii şi
nu viaţă anilor.
Am ajuns până pe lună şi înapoi dar avem probleme
când trebuie să traversăm strada să facem cunoştinţă cu un vecin. Am cucerit
spatiul cosmic dar nu şi pe cel interior. Am făcut lucruri mai mari dar nu mai
bune.
Am curăţat aerul dar am poluat solul. Am
cucerit atomul dar nu şi prejudecăţile noastre. Scriem mai mult dar învăţăm mai
puţin. Plănuim mai multe dar realizăm mai puţine. Am învăţat să ne grăbim dar
nu şi să aşteptăm.
Am construit mai multe calculatoare să deţină
mai multe informaţii să producă mai multe copii ca niciodată dar comunicăm din
ce în ce mai puţin. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei
încete; oamenilor mari şi caracterelor meschine; profiturilor rapide şi
relaţiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem două venituri dar
mai multe divorţuri, Case mai frumoase dar cămine destrămate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii
rapide, scutece de unică folosinţă, moralitate de doi bani, aventuri de-o
noapte, corpuri supraponderale şi pastile care îţi induc orice stare de la
bucurie la linişte si la moarte. Sunt niste vremuri în care sunt prea multe în
vitrine dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îţi poate aduce
această scrisoare şi în care poţi decide fie să împărtăşeşti acest punct de
vedere, fie să ştergi aceste randuri.
Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele
iubite, pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate. Aminteşte-ţi să spui o
vorbă bună copilului care te venerează, pentru că acel copil va creşte curând
şi va pleca de lângă tine. Aminteşte-ţi să-l îmbraţişezi cu dragoste pe cel de lângă
tine pentru că aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu inima şi nu
te costă nimic.
Aminteşte-ţi să spui "Te iubesc” partenerului
şi persoanelor pe care le îndrăgeşti, dar mai ales sa o spui din inimă. O
sărutare şi o îmbraţişare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteşte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mână şi să preţuieşti acel moment pentru
că într-o zi acea persoană nu va mai fi lângă tine. Fă-ţi timp să iubeşti,
fă-ţi timp să vorbeşti, fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care
le ai. Octavian Paler
| |
| Vizualizări: 568 | | |
| Total comentarii : 0 | |