A fi sau a nu fi

Factorul timp

            Vreme trece, vreme vine.Fie ca vrem sau nu.Nu avem de ales.Nimeni nu are.Timpul este un factor care isi lasa amprenta asupra oricui si asupra a orice.Chiar si pietrele se modifica in timp.Cu atat mai mult oamenii si toate sufletele vii.Nimeni nu se poate impotrivi factorului timp.Absolut nimeni.

            Imi aduc aminte cu drag de timpul cand eram "tanar”, un copilandru pe la casa parinteasca, fara griji si fara stres.Insa asa cum am spus,timpul trece, timp poate folosit intelept sau mai putin intelept.Insa oricum, acesta a trecut.Si am ajuns incet-incet sa trec dincolo de copilarie.Si am ajuns aici, aducandu-mi aminte de trecut si ravnind sa mai pot trece odata pe unde am fost.Oooo, cate as schimba!Simt ca, acum cand nu mai  sunt chiar copil, de as mai trai odata copilaria m-as bucura mai mult de ea, m-as bucura mai mult de timpul petrecut acasa, de timpul petrecut in familie, lucruri carora atunci nu prea le dadeam mare importanta.Dar degeaba, ce e trecut, trecut ramane si  indubitabil, nimic nu se schimba si nimic nu se intoarce.Ce a fost, a fost si ce a fost nu va mai reveni.

            Imi amintesc atat de bine cum, prin 2009 mi-a venit in minte sa imi deschid un blog pe teme religioase.Asta a fost doar o idee, iar pana la infaptuire a trecut destul de mult.Dar tot vorbind de timp, a trecut de mult acea vreme.Astazi se implinesc fix 4 ani de cand acest blog a luat "fiinta” si de cand incet, incet a crescut cu cate o categorie noua pe ici, cate o idee bunicica pe colo.

            Clipele se scurg usor si firicelele de nisip din clepsidra vietii noastre curg continuu.Asa se duc secunde care se transforma in minute si tot asa pana la ani si din nefericire pana cand curge si ultima bobita de nisip.De multe ori ne gandim la viitor si spunem ceva de genu’:”ohoo, mai e pana atunci”.Dar e fals:tot ce te desparte de acele momente este factorul timp, care insa nu tine cu noi.Ma gandeam cand eram in timpul scolii generale, prin clasa a cincea, ca voi ajunge candva in clasa a opta si cat va fi de greu, va trebui sa dau un examen, sa intru la liceu si toate cele.Dar ma gandeam, ooo, cat mai e pana atunci!E un timp indepartat.Dar de unde!Am trecut de mult de clasa a opta, iar eu am crescut, parintii mei au imbatranit, bunicii mei si mai mult, iar multi altii au incheiat viata.Se poate opune cineva circuitului continuu al vietii?Nimeni!Deocamdata!

            Deocamdata?Am descoperit eu oare secretul "tineretii fara de batranete si a vietii fara de moarte” si nu l-am impartasit si altora?Din nefericire nu si nimeni nu a descoperit si nu va descoperi.Insa, desi corpul va inbatrani iar viata va trece, poti totusi sa mai traiesti.Se poate ca totul sa nu se incheie aici.Se poate continua.Cum?Nimic mai simplu!

            De multe ori ma gandesc cat poate fi de cruda imbatranirea.Nu iarta pe nimeni si vine atat de repede.Insa daca pe la 20-30 de ani este totul bine, ai toata viata inainte, nu-ti spune nimeni ce sa faci, esti un tanar/a in toata puterea, timpul o sa te poarte pana pe la 40-50, cand  lucrurile se inrautatesc.La acea varsta deja nu mai poti sa spui ca esti tanar si nu mai poti spune ca esti la inceputul  vietii, cand mai ai mult de trait.De acum te gandesti ca te indrepti spre imbatranire cu fiecare secunda trecuta.Dar de la 60 de ani incepi sa iei in serios lucrurile.Oare cat sa mai ai de trait?De acum esti batran.Cat sa te mai duca corpul?

            De multe ori incerc sa ma imaginez la varsta de 70 de ani.Tot ce pot spune este ca ma ia cu fiori.Sa stiu ca mai am doar cativa ani de trait - cati, nimeni nu stie - si sa inchei viata.Toate placerile vietii au trecut.Toate scopurile vietii ti le-ai indeplinit.Ai avut o familie, care insa a plecat si si-a format propria familie.Acum esti singur si fara nici un scop in viata.Nu mai ai nici o satisfactie, toate acestea au trecut si nu mai vin inapoi.Niciodata!Si la ce bun ca am trait?La ce mi-a folosit viata?La ce mi-a folosit ca am fost bogat sau sarac, ca am fost o persoana importanta sau un anonim?Poate ca mi-au folosit inainte, dar acum?Mai am doar putin de trait, si voi fi dat uitarii asa cum este data toata lumea.Pana si pomenirea mi se uita.Pentru totdeauna.Si toate s-au dus!

Asta chiar ma sperie.Tot ce ma mangaie este ca as mai avea o speranta, speranta revenirii la viata, candva, intr-o zi, poate mai apropiata, poate mai indepartata.Dar ce conteaza cand , tot ce stiu si sper este ca intr-o zi ma voi intoarce la viata.

            Chiar este posibil asa ceva?Da, este, datorita bunatatii infinite a lui Dumnezeu, care doreste sa fim cu El pentru totdeauna si care nu vrea sa fim "devorati” de mortea vesnica.El ne vrea alaturi, El doreste sa stam la dreapta Lui.Scopul crearii noastre nu a fost acela de a ne trai viata cu bune si cu rele – bineinteles, mai multe rele – si de a sfarsi rapusi de vreo boala, sau poate de vreun accident sau pur si simplu de imbatranirea corpului si a ramane in aceasta stare de inconstienta o data pentru totdeauna, ca intr-un somn nelimitat, somn din care nu te trezesti nici o clipa.NU!El nu a avut drept tinta acest lucru.Tot ce doreste El este sa fim impreuna, sa nu ne mai chinuim cu boli, cu razboaie, cu goana aceasta dupa avutie sau dupa un trai decent.El vrea sa ne dea viata pe care o meritam cu toti, cea la care s-a gandit atunci cand a creat omul:viata lipsita de griji, lipsita de suferinta si de tot ce ne impovareaza.De ce altceva si-ar fi trimis singurul Fiu pe pamant, pentru a se jertfi in locul nostru?Ce alt scop putea sa aiba moartea lui Iisus?Nu exista alt scop.Iisus a murit pentru ca noi sa putem sa traim, pentru ca sa locuim vesnic alaturi de El, pentru ca existenta noastra sa nu se rezume doar la aceasta viata cruda, ci sa putem sa ne atingem scopul:sa traim vesnic alaturi de toti ceilalti oameni si de Mantuitorul nostru.

            Insa, bineinteles, se stie, Dumnezeu nu obliga pe nimeni.Cine vrea, isi atinge scopul existentei, cine nu, se rezuma doar la aceasta viata grea.Toti ceilalti oameni reprezinta toti ceilalti oameni care vor.Dumnezeu doreste ca toti oamenii sa fie alaturi de El, insa nu impune absolut nimic.Daca omul vrea sa duca o viata degradata, lipsita de principii si nu se lasa de aceasta cale, treaba lui, este dorinta sa.Dar cu siguranta asa va vrea sa faca si langa Dumnezeu.Si cu siguranta nu va fi singurul.Si locul pregatit de Dumnezeu se va transforma intr-o alta viata grea, intr-o lume plina cu criminali, hoti si toate relele de pe acest pamant.Bineinteles, Dumnezeu ne-ar putea obliga, ne-ar putea impune sa urmam anumite principii.Insa El cu siguranta nu ne vrea ca niste roboti care sa facem doar ceea ce am fost programati, adica ceea ce El ne-a programat.El vrea sa-L urmam prin libera noastra alegere, datorita realizarii ca El doreste ce e mai bine pentru noi.

            Factorul "timp”!Nu face nici o exceptie, nu lasa de la el nici macar putin.Deocamdata lucrurile merg inainte.El este stapanul.Insa lucrurile se vor schimba.Totul se va schimba atat de repede.Din muritor vei deveni nemuritor, din efemer vei deveni vesnic, din temporar vei deveni permanent.Asta doar daca vrei.Este atat de trist sa cunosti toate informatiile pentru a fi conform descrierii de mai sus, pentru a fi alaturi de Mantuitorul tau si al meu, si totusi sa nu vrei sa ajungi asa.Ma intreb ce anume te poate aduce in castig fata de ceea ce iti ofera Dumnezeu?Ce anume te poate atrage mai mult?Ce iti poate oferi aceasta viata incat sa-L lasi de o parte pe Dumnezeu?Poate ca esti tanar, poate ca spui ca ai multe de facut, ai planuri mari pentru viitor, nu ai timp de asa ceva;dar candva o sa te gandesti si la asta.Dar timpul trece si nu stii ce ti se poate intampla in timp.Nu stii unde te poarta viata.Si chiar daca vei fi sanatos mereu si nu vei avea nici un eveniment neplacut in legatura cu viata ta, chiar iti imaginezi ca o sa te programezi ca peste 30-40 de ani sa te gandesti si la Dumnezeu?Chiar iti inchipui ca vei reusi ca toata viata sa iti faci de cap, fara frau si fara limita si ca apoi, dintr-o data, iti vei reveni si vei realiza ce conteaza cu adevarat?Daca asa te gandesti, te inseli, draga prietene!Nu vei reusi atat de usor sau cel mai probabil nu vei reusi deloc.Si vei vedea ca vei ajunge pe la 40 de ani, apoi te vei duce spre 50, care se vor scurge pana la 60 si te vei intreba pentru ce traiesti si pentru ce ai trait?Dar, dupa cum spunea inteleptul Solomon, nu vei gasi nici o placere in ceea ce iti spune Dumnezeu.Doar daca ai putea sa iei viata oferita de El si atat.Cu restul Dumnezeu sa faca ce vrea.Tu doar sa iei viata de la capat, cu acelasi trai dorit de tine.

            Acum, dupa cum  este tematica site-ului, nu poti decat sa alegi.Secundele trec.Asculta ceasul vorbind:tic-tac, tic-tac, tic-tac.Alege!Alege!Alege!Spune de partea cui vrei sa fi.Timpul destinat alegerii nu este nelimitat, iar pozitie neutra nu exista.Tu doar alege!Dumnezeu cu siguranta iti va respecta dorinta.Insa ai grija ce faci cu viata ta, pentru ca sa nu cumva sa ajungi sa iti para rau de ceea ce ai ales.Stii ca timpul este ireversibil, iar ceasul nu-ti va permite sa intorci nimic din trecut si nici nu te va lasa sa modifici ceva ce ai gresit la un moment dat.Ceasul este neiertator cu viata tuturor, insa prin alegerea facuta se poate sa devi oarecum prieten cu ceasul sau dusman de moarte.Eu am ales.Tu in ce relatii vrei sa fii cu vesnicul ticaitor?