| Acasă » Articole » Invata din exemple » Invata din exemple |
Un Paste tarziu -Peter, grăbește-te, trebuie să plecăm. -Imediat mamă, stai puțin să imi iau aparatul. -Bine, dar hai odată că pleacă autocarul. Cu o ultima suflare Peter își înșfăcă aparatul și rucsacul si urcă în autocarul aflat în mișcare deja. -Era să o pațești, Peter. De câte ori ți-am spus să stai langă mine și să lași pozele? -Dar nu am facut nimic, mamă. Am vrut doar să fac câteva poze în piața cetății. Ști cât de mult mi-am dorit să venim la Ierusalim! Așa că nu vreau să ratez nimic… Mama lui Peter oftă abia perceptibil și își concentră auzul spre vocea ghidului care se auzea în difuzoarele uzate ale autocarului: ”Aici este grădina Ghetsemani unde Isus s-a rugat înainte de a fi răstignit”,…”În dreapta se observă cetatea și locul unde candva a fost Templul”… Gandurile o năpădiră. Venise în Israel numai și numai pentru copilul ei. Atât de mult își dorea să calce praful călcat de sandalele lui Isus, încât s-a hotărât ca în vacanța de Paște de anul acesta să îi facă o surpriză. Si iată ca erau acolo… Încet, încet, vocea, și așa abia perceptibilă, nu se mai facu auzită, iar ea trecu în lumea viselor. Cu Peter însă lucrurile stăteau cu totul altfel. Era lipit de geamul deja fierbinte, iar urechile erau atente la informațiile ghidului. Se uită o clipă la mama lui. "Cum poate sa doarmă printre atâtea minunății?”, se întrebă. Gândurile micuțului fură întrerupte de către nepoliticosul difuzor: "Oprire de jumătate de oră la Mormântul lui Isus.” Peter nu își mai încăpea în piele de fericire. Uită să își trezească mama și se grăbi să coboare, aruncând în urma lui un "sorry” unor persoane pe care le lovise. Nu se opri din alergat decât atunci când se văzu în interiorul mormântului. Era mut de uimire. Aici stătuse Isus, Mântuitorul…Începu să fotografieze, dar în curând grota se umplu de oameni. Era nevoit să aștepte. Se ghemui într-un colț și căzu pe gânduri. Dar și gândurile căzură pe el și il doborâră. Liniștea devenea din ce in ce mai deplină, iar o lumină creștea și creștea. Cu teama din suflet zugrăvită pe chip se ridică și indrăzni să privească locul unde se spune că a stat Isus. Nu mică i-a fost mirarea când văzu că cineva chiar era acolo. Lumina crescândă ajunsese în fiecare ungher, dar asta nu îl împiedica să Îl zărească pe Cel ce îl privea cu ochi blajini și calzi. Fața Acestuia era atât de radioasă! Un zâmbet discret te chema parcă, iar brațele deschise vroiau parcă să te cuprindă și să nu îți mai dea drumul niciodată. Peter articulă, nu fără greutate: -Cine ești, Doamne? -Sunt Isus din Nazaret, Cel pe ale cărui urme ai vrut să calci! Pentru Peter acesta era glasul cel mai cristalin pe care îl auzise vreodată. Era chiar in fața lui Isus! Își deschise buzele pentru a mai adresa o întrebare, dar Străinul îi spuse: -Nu, nu sunt mort, Peter. Am murit acum 2000 de ani. Iar apoi am înviat.Trăiesc. Sunt în cer și pledez înaintea Tatălui pentru această lume, pledez pentru tine. -Și ce trebuie să fac ca să te urmez? -Ascultă-Mi vocea, Eu îți voi vorbi. Și spune-le și altora ce ai aflat tu. Intensitatea luminii începu să scadă, iar chipul începu să dispară. Dar vocea încă îl striga: ”Peter, Peter…” -Peter! Peter, trezește-te! Te-am căutat disperată timp de câteva ore! De ce nu te-ai întors cu ceilalți turiști? Încă buimăcit de ceea ce văzuse se uită la mama lui și îi spuse: -L-am văzut pe Isus… -Lasă prostiile și haide să mergem! În curând o să se întunece! Peter știa că nu are rost să îi povestească mamei sale visul. Dar se hotarî să nu îl uite niciodată și să traiască așa cum îi zise-se Isus: spunând și altora. Spunând că Isus trăiește! Cui? Oricui ar fi fost dispus să îl asculte. Un zâmbet îi încolți pe buze în timp ce ultima rază dispărea la orizont. Un zâmbet care nu se va ofili niciodată. Isus trăia…pentru el… Fabula preluata de pe http://cascadorys.wordpress.com/ | |
| Vizualizări: 492 | | |
| Total comentarii : 0 | |